La marginea imperiilor

Într-o convorbire telefonică cu Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO, ministrul de externe al Republicii Moldova, dl Popescu, a cerut Organizației Tratatului Atlanticului de Nord ca în dialogul occidentului cu Rusia pe teme de securitate să se țină seama de „interesele” și „îngrijorările” tuturor statelor vizate, inclusiv ale statului moldovean.

În condițiile în care statul moldovean nu are nici un road map pentru integrarea în NATO, are doar un plan individual de cooperare în cadrul Parteneriatului pentru Pace al acestei organizații, iar în Constituția Republicii Moldova este prezent un articol care vorbește despre neutralitate, este greu de presupus că umbrela de securitate a acestei organizații internaționale s-ar extinde și asupra teritoriului dintre Prut și Nistru.

Nici România, statul cu care Republica Moldova are cele mai strânse legături, bazate pe comunitatea de limbă, istorie și cultură, nu ar putea oferi, în cazul unei conflagrații, securitatea dorită de basarabeni. Dacă ar face așa ceva, Bucureștiul ar încălca acordurile UE/NATO la care este semnatar.

Unii vor spune că discuția avută de Popescu cu Geoană ar fi o frecție la un picior de lemn și că nu ar putea opri vreun scenariu pe care l-ar implementa Federația Rusă în regiune. Mai ales că, pe teritoriul statului moldovean, în regiunea transnistreană, forțele militare ruse dețin cel mai mare depozit de muniții din regiune și au un grup operativ dislocat acolo.

Ar fi fost o eroare dacă convorbirea nu ar fi existat. Geoană l-a ascultat pe dl Popescu pentru că, dincolo de a fi un înalt oficial al NATO, dl Geoană este român, deci îl interesează cu cine va avea frontieră România. Îmi pare firesc ca cei doi să fi discutat inclusiv despre opțiunile pe care le are Ucraina în fața unei posibile agresiuni a Federației Ruse. Să nu uităm că, în cazul unei securizări a regiunii transnitrene de către ucraineni, acțiunea s-ar face pe teritoriul statului moldovean. Implicațiile acestei securizări ar fi complexe.

În acest context, consider că politica prudentă adoptată de autoritățile moldovene este corectă. Basarabenii fac ce știu cel mai bine, se adaptează și fac piruete. În cazul unei conflagrații în regiune sunt singuri.

Singurul avantaj pe care îl are Chișinăul ține de posibilitatea oferirii modelului de reglementare a conflictului transnistrean, părților interesate. Avantaj care face tot mai posibilă reintegrarea statului moldovean cu regiunea transnistreană dacă garanții acestei construcții vor fi UE, Statele Unite și Federația Rusă. Cele trei state au mai colaborat pe subiectul moldovean în 2019, atunci când l-au debarcat pe Plahotniuc și au instaurat coaliția ACUM/PSRM.

Rămâne de văzut dacă această colaborare va funcționa și pentru Ucraina. Dacă da, Republica Moldova se va transforma într-o zonă de confluență a intereselor celor trei mari actori.

Dacă nu, asta e. Așa e când un stat mic se află la marginea imperiilor. Ghinion, vorba lui Palada.

VICTOR NICHITUȘ,
corespondent special la Chișinău