Gheorghe Falcă: V-ar fi plăcut să trăiţi azi ca în Rusia lui Putin, aşa cum vor Simion şi Şoşoacă ? Dacă da, atunci acest text nu este pentru dv…

COMUNICAT DE PRESĂ

Acum 17 ani, pe 1 ianuarie 2007, România, împreună cu Bulgaria, se alătura familiei statelor membre UE, după alţi 17 ani de la Revoluţie, de drum prin deşert, de încercări repetate ale neocomuniştilor de a ne deturna de la parcursul nostru natural.

Am avut, de atunci, patru runde de alegeri pentru Parlamentul European, în 2007, 2009, 2014 şi în 2019, iar în iunie anul acesta vom vota iarăşi pentru a decide cine şi mai ales cum ne reprezintă în Europa.

Dar am avut, ca membri ai Uniunii Europene, mult mai mult.

Am trecut, de la aderare, prin trei cicluri de finanţare europeană, care ne-au adus în ţară zeci de miliarde de euro fără de care nu puteam construi infrastructura, perfectibilă dar mult peste ce aveam în 2007, nu ne puteam dota spitalele sau şcolile, nu puteam da subvenţii pentru agricultură, nu ne puteam moderniza oraşele şi, lucru esenţial, nu ne-am fi putut consolida societatea civilă !

Statutul de membri ai UE ne-a adus şi infinit mai multe investiţii străine, creştere economică, locuri de muncă, salarii tot mai bune şi suntem, iată, în sfârşit, peste ţări precum Grecia, Ungaria sau Cehia ca PIB, pe locul doi în regiune după Polonia, care are o populaţie aproape dublă faţă de noi.

Aşa cum repet mereu, datoria unui politician, după mine, este aceea de a spune adevărul, de a nu-l cosmetiza. De aceea, în mod clar, nu spun că totul este roz, şi nu va fi niciodată, nici la noi şi nici în Olanda sau Suedia sau oriunde, pentru că aşa funcţionează viaţa şi realitatea.

Dar acum, la început de an, la aproape două decenii de la aderare, vă invit, vă rog, să vă imaginaţi o Românie în afara UE. Este şi greu dar şi uşor în acelaşi timp.

Este greu pentru că TOTUL, cu majuscule, s-a schimbat de atunci, şi s-a schimbat în bine şi se schimbă mereu. O parte imensă a acestor schimbări, a progresului de care am beneficiat şi vom beneficia, a fost decisă în Parlamentul European, inclusiv prin contribuţia noastră, a deputaţilor români.

Este totuşi, şi uşor, pentru că ne putem uita la vecinii sârbi, la fraţii moldoveni, la bieloruşi, şi vedem, ca o oglindă care ne arată trecutul, unde am fi fost noi azi fără Uniunea Europeană !

Dar ce este cu adevărat alarmant, şi aşa ar trebui să fie pentru milioane de români responsabili, este faptul că în ciuda acestei realităţi care ne izbeşte în faţă, există politicieni, precum George Simion sau Diana Şoşoacă, care ar fi preferat, şi asta propun ei azi, să nu fi făcut parte din familia europeană, să nu fi avut parte de tot mai multă bunăstare, stabilitate şi civilizaţie.

Aceşti indivizi ar fi preferat, şi preferă, o Românie după chipul Rusiei lui Putin, o Românie mocirloasă, fără valori, o Românie a răgetului, a circului şi a scandalului, în care, eventual, oponenţii politici se aruncă unul după altul de la etaj, împinşi de mâini nevăzute dar extrem de reale şi de criminale. O Românie a altor decenii…

Nu am şi nu pot să am niciun mesaj pentru cei care cred că aceasta este calea pe care ar trebui să o urmăm, la 17 ani de la aderare şi la 34 de ani de Revoluţie !

Am însă un mesaj pentru cei care ştiu bine şi văd cu ochiul liber unde eram în 1989, unde eram în 2007 şi unde suntem acum, în 2024, ca stat membru UE. Am un mesaj pentru cei care îşi dau seama ce ar însemna să ne întoarcem, acum, în timp.

Asta, la modul cel mai real, deloc metaforic, pentru că vedem ce indivizi confiscă şedinţele Parlamentului României, la ce scene groteşti asistăm, ce cuvinte auzim, ce situaţii care, o spun clar, sunt IMPOSIBILE, tot cu majuscule, în Parlamentul European. Dar sunt posibile, desigur, la Moscova.

Acelor milioane de români, le cer, cu respect şi dragoste pentru ţara aceasta şi pentru poporul acesta, să nu creadă că totul se va rezolva de la sine, că drumul nostru este definitiv asumat, pentru că nu este aşa.

Drumul României depinde de români, de implicarea lor, de faptul că le pasă, de faptul că nu se uită doar la televizor ci ies din case şi merg la vot şi apără tot ce am câştigat ca naţie europeană.

După patru runde de alegeri pentru Parlamentul European, scrutinul din 9 iunie este de departe cel mai important pentru viitorul României !

Rezultatul va conta pentru generaţii întregi de acum, iar el ne va arăta dacă vom continua să progresăm sau dacă ne întoarcem în timp, ieşim din Europa, casa noastră şi ne întindem gâtul pentru că regimul Putin să pună cizma pe el şi să ne apese în mocirlă !

Să nu ne amăgim ! Miza aceasta este, iar ‘geniul’ malefic al ruşilor face că, spre deosebire de 1944, când ne-au adus dictatura cu tancul, acum, în 2024, prin interpuşii lor din politica românească, să ne convingă să ne punem singuri jugul, pentru decenii, prin vot dar mai ales prin ABSENŢA lui !

De aceea, eu cred că milioanele de români cărora le pasă dacă în viitor copiii lor se vor uita la Europa, casa lor, sau la Moscova, casa crimei şi a sărăciei, vor ieşi la vot şi vor alege forţe politice responsabile, europene, şi nu pe slugile lui Putin.